in Revista 22

Toate bufnitele este un roman excelent si foarte bine scris (citusi de putin „manierist”), pe o pendulare inteligenta intre setul de experiente ale unui personaj copil in al doilea razboi si traversind socialismul real romanesc – si cel al unui invatacel, al lui, care isi obtine cartea de identitate in zvapaiatii ani 2000. Capacitatea lui Filip Florian de a desfasura lumi fictionale si structuri epice diferite, de la un roman la altul, este evidenta, fapt care ma face realmente curios in legatura cu urmatorul sau segment de traiectorie literara. O curiozitate critica legitima, dat fiind ca e vorba despre unul dintre cei mai buni prozatori ai epocii post-’90.