in Suplimentul de cultura, nr. 403

Analizind mitologia populara, se observa ca ordinea monoteista (iudeo-crestina) nu a fost intotdeauna pe gustul taranului roman. Nici haosul politeist. El a preferat dualismul, care raspunde mai bine intrebarii fundamentale: «Care este cauza raului?» (Unde malum?) Daca Dumnezeu este perfect, cum de a creat o lume imperfecta? Fara a avea doi poli («Diavolul si bunul Dumnezeu»), nu avem un raspuns rezonabil la aceasta intrebare. De la mitul cosmogenezei, care este dualist (lumea este creata prin colaborarea si confruntarea dintre «gemenii» Firtate si Nefirtate), pina la ultimele miteme, in mitologia si ritologia romaneasca pulseaza ideile dualiste. De unde vine acest dualism? E o idee arhaica autohtona care a strabatut mileniile? E un imprumut din bogomilismul sud-dunarean (cu radacini iraniene), cum credeau Hasdeu si Cartojan? E o preluare din mitologiile Asiei Centrale, aduse de cumani, cum credeau Eliade si Culianu? Sint intrebari care deocamdata nu si-au gasit raspunsul si care ar putea fi temeiul unei viitoare carti.