Eu cred ca toti avem in centrul nostru un „saman” dar societatea in care traim nu incurajeaza descoperirea acestuia, dimpotriva, ne face sa credem ca sintem neajutorati si prin urmare ne „sustine”, dar de fapt ne taie aripile: ne face dependenti de medicamnete, de relatii, de obiecte, de moduri de viata si de gindire. Am inteles in timp ce scriam citeva lucruri importante: ca nu apartin nici unui timp sau loc, nici unei estetici sau politici, ci doar centrului propriei mele existente, pe care l-am redescoperit in procesul scrierii. Am aflat ca un om poate sa ajunga fie atit de mult, incit toate circumstantele vietii sale sa devina neimportante.
Privind retrospectiv, as putea spune ca am scris aceasta carte pentru redarea demnitatii omului, pentru ca omul a uitat cine este. Am scris-o mai ales pentru tineri si adolescenti, care, in loc sa se lase intimidati de lumea feroce creata de adulti si sa intre in jocul ei, sa stie ca orice om este un centru, un saman, o forta care comunica cu nevazutul, capabila sa reinventeze lumea si pe sine, si fiecare din noi avem, prin gratia divina, inauntrul nostru acest suflu regenerator.