in revista 22

Cea mai buna carte publicata pina acum de Lucian Dan Teodorovici, Matei Brunul, isi datoreaza succesul unui personaj memorabil. […] Figura papusarului amnezic Bruno Matei ramine pe retina ca o superba pantomima elegiaca. E o maniera neasteptata de tratare a unui subiect dintre cele mai dificile: inchisorile comuniste, malaxor al vertebrelor societatii romanesti.
Panorama sumbra a Romaniei concentrationare trece in roman filtrata de biografia plina de sincope a eroului. Autorul e foarte bine documentat, stie ce spune. Niciun detaliu nu suna strident, nici ostentativ, doar detasat uneori, fiindca abulia intermitenta a lui Matei Brunul estompeaza strigatul implicit. Senzatia e intrucitva de abordare soft. Chiar si in scenele caracteristice (anchete, torturi), atmosfera ramine suspendata intre amintire si aiurare si e foarte bine asa. [...] Un roman delicat si tragic, invelit in abur imponderabil, sub care sta, masiva, materia grea a cruzimii.