pe SemneBune.ro

Volumul Religie, politica si mit pune in perspectiva o serie de aspecte pe care istoria nu trebuie sa le uite: perioada de „deraiere” ideologica a istoricului religiilor Mircea Eliade, prin simpatizarea Garzii de Fier, relatia extraordinara intre Eliade si discipolul sau, istoricul Ioan Petru Culianu, presiunile si hartuirea intensa a Securitatii, munca titanica a celor doi istorici, precum si halucinantul episod al asasinarii lui I.P. Culianu. Textul bogat in referinte releva doua personalitati extraordinare, ale caror preocupari in zona cercetarii si ale caror minti stralucite au produs texte esentiale pentru cultura romana. In cazul lui Eliade, volumul stirneste neasteptate curiozitati legate de mecanismul de gindire al istoricului religiilor, un om cu o minte complexa, ale carui alegeri, fie ele si eronate in contextul istoric, nu pot fi interpretate simplist, pentru a evita riscul de a-l reduce pe cercetatorul roman la suma citorva alegeri neinspirate. Din aceasta perspectiva, trebuie sa recunosc ca, avind in vedere delicatetea subiectului, apreciez pozitia asumata de cercetatorul Andrei Oisteanu, care ofera o imagine de ansamblu, fara a emite judecati extreme de valoare, alegind o analiza obiectiva, in context istoric, nu in afara sa, pentru a marca erorile de judecata, fara a stirbi din valoarea stiintifica a lucrarilor.