Incepuse Marea Criza a anilor ’30. Dillinger fusese tradat de femeia in rosu. Pe cerul Americii avioanele scriau: “Prosperitatea este chiar dupa colt”. In Los Angeles, Charles Bukowski, fiul unor emigranti germani, desfigurat de acnee, terorizat de un tata despotic, marginalizat de colegii de scoala, primeste ca tema de acasa descrierea vizitei presedintelui in orasul sau. Nu poate sa participe la ceremonie, pentru ca duminica trebuie sa tunda peluza, dar o descrie mai bine decit cei care fusesera acolo si isi impresioneaza colegii. Acum isi da seama ca scrisul e salvarea sa. Atunci isi spune: „ Deci asa, asta isi doreau: minciuni. Minciuni frumoase. De asta aveau nevoie. Oamenii erau fraieri. Avea sa-mi fie usor. Lucrurile mergeau spre bine”.
Devenit scriitor, Bukowski reintra pe calea imaginatiei sub masa din bucatarie a parintilor, de unde vazuse pentru prima data lumea, si reia firul copilariei. Copilul se numeste acum Henry Chinaski si e protagonistul romanului Sunca pe piine ( Ham on Rye – parafraza ironica la The Catcher in the Rye, romanul lui J.D. Salinger). Sufera de aceeasi boala de piele ca si autorul sau, are aceeasi familie imposibila, aceiasi prieteni nebuni si e nevoit sa creasca intr-o societate care nu sufera exceptiile. Insa acum e stapin pe acesta lume pentru ca stie sa o descrie si sa o faca sa existe asa cum a vazut-o el: simplu si onest ca sunca cu piine de secara.