in Ziarul de Duminica, nr. 16

Am scris pentru un cititor „avizat” (dar si pentru cititorul „naiv”), pentru un cititor care ia aminte la ceea ce se intimpla (cu el insusi, dar si cu ceilalti cititori) in momentul lecturii. Toti ne punem intrebari cu privire la semnificatia unui text (literar, biografic, filosofic etc.) si mai ales cu privire la interpretarea justa a unui text. Adeseori, observam cu uimire ca altii – „savantii” - au intuit in textul cu pricina o semnificatie diferita, mai „adinca” sau mai interesanta. Devenim intr-un fel invidiosi. Este aici o problema de exercitiu si, mai cu seama, de meditatie. Cei care au vazut mai „adinc” nu dispun de o facultate intuitiva, supraomeneasca, angelica. Nu sint niste alesi. Nu au primit o revelatie dintr-o sursa inefabila. Sint oameni ca si noi. Dar, in deosebire de noi, au meditat cu privire la mestesugul aspru al cititului si al interpretarii. Cartea mea se adreseaza, asadar, unui cititor care nu mai doreste să aiba pacatul invidiei. In acest sens, ca sa glumesc, Breviarul sceptic are un scop inaltator, catehetic. Nu promite insa raiul. In hermeneutica, paradisul este absent.