Pe blog Evantaiul memoriei

Clopotul de sticla este un roman cameleon, cel putin pentru mine. Cind am citit cartea, m-a frapat cit de subtire este granita intre „normalitate”, care, trebuie sa admitem, cunoaste si diverse momente si stari de angoasa si depresie, si un diagnostic clinic pentru o boala nervoasa, cum este cazul eroinei Esther, personaj creat de catre Sylvia Plath din propria biografie.
Afundindu-ma pagina cu pagina in viata personajului, inregistrind pe rind momentele, amintirile si gindurile sale, acestea m-au prins in universul lor pe care l-am perceput ca firesc. Recitind acum pasaje din carte, am gasit trairile lui Esther intr-adevar exagerate, redate parca in niste tuse mai groase decit observasem la prima lectura si am vazut ivindu-se din ele mult mai pregnant drama si inadaptarea personajului.