pe bewhere.ro

„Fraierul de Bucuresti” sint eu, evident. Daca te-ai uitat cu atentie, eu nu cistig nimic la sfirsitul cartii. Tot ce primesc pierd de la un cap la altul. Eu sint fraierul, cel care nu depune armele, dar pierde tot ce are in razboiul asta care e existenta de zi cu zi. Poate ca eu nu stiu sa ma adaptez. Si poate ca asta este, in general, portretul robot al bucuresteanului adevarat. Fiindca bucurestenii sint lenesi, vorbareti, lasa-ma sa te las, si au un soi de amor ghebos pentru partea frumoasa a orasului, pe care nu o pot salva in niciun fel. Sint niste fraieri, in general.
[…] Eu, ca sa-l contrazic pe Huxley, zic asa: cuvintele care fac amintirile sint pe masura celor care le povestesc.