Unei priviri cum este a mea ii poate raspunde cu un zimbet doar o prostituata sau o fecioara. “ M. Agheev Este singurul sau roman. E genul de carte care nu se lasa devorata, care te incita la o lectura lenta, atenta, la dezbateri interioare dupa fiecare paragraf terminat. Sinceritatea personajului principal uimeste, hipnotizeaza inca de la primele pagini, nu lasa nici o clipa sa zboare fara introspectii meticuloase care denota o cunoastere de sine iesita din comun. Destainuirile sint deopotriva fruste si socante, ascutite, ca niste lame care vor sa lase urme adinci in memorie, dar si cauterizante, reci si inflacarate. E ca o scrisoare destinata umanitatii, intru intelegerea unui om, expediata anonim, fara pretentii glorioase. Desi se numeste Romanul cocainei, drogul este lasat spre final, povestea fiind cladita nu pe, ci catre cocaina, inspre omul care devine, alergind prin viata cu o viteza mult prea mare pentru a ajunge undeva. Cartea are pretentii autobiografice, insa nimeni nu stie daca Vadim Maslennikov este M. Agheev si nici daca acesta este numele adevarat al autorului Romanului cocainei. Sint foarte multi scriitori buni care au scris povestiri fabuloase (M. Agheev se numara printre ei), sint foarte multi cititori care se bucura de compania lor intima. M-as bucura sincer daca ai savura Romanul cocainei, calatorind alaturi de M. Agheev prin si printre rindurile scrise in aceasta carte.