pe bookaholic.ro

Gindind asa, pe o perioada lunga, cu toate poticnelile, cu toate pauzele date ori de carte, ori de viata mea, ori de viata larga, in general, cam tot atit timp mi-a luat orice carte. Pina la urma asta e, nu traiesti doar sa scrii. Viata e viata, cu multe alte lucruri, incit, oricit ai calcula zilele si saptaminile, n-ai cum sa nu tii cont ca de-a lungul scrierii unui roman se intimpla o mie de povesti, unele ducindu-te la pauze de o luna, de sase luni, de un an.
[...] In momentul in care le-am dat la editura, relatia mea cu ele [cartile mele] s-a terminat definitiv. Singurele momente de reapropiere sint cele de la lecturile publice, cind n-ai ce face, trebuie sa deschizi o carte sau alta, dar aleg atunci, inainte cu un sfert de ora. De obicei, in graba aia cind te imbraci, cind vesnic esti in intirziere, frunzaresc iute, cad pe un fragment si ala e.