in Contemporanul, nr. 2

„Roman din piese detasabile”, cum il numeste autorul, Medgidia – orasul de apoi [...] a fost unul dintre cele mai comentate si premiate carti de proza din anul 2009. Ceea ce face ca acest roman sa fie unul pe care, sint sigur, istoria literara il va retine, e arta discretiei. Cristian Teodorescu creeaza o intreaga lume, cu tristetile, bucuriile, viciile si slabiciunile sale, situata, intr-un scurt interval, in permanenta confruntare cu istoria fara a deveni explicit, tezist.
Dincolo de destinele care se succed in paginile romanului, imaginea de ansamblu nu este cea a vietii unor personaje, nici una a unui oras sudic, cosmopolit, levantin, tipic dobrogean, ci aceea a unei istorii care, pe la jumatatea secolului trecut, cunoaste mari rasturnari de situatie, contorsionari care se citesc nu de la distanta, ci la nivelul marunt al impactului lor asupra oamenilor simpli. [...] Romanul lui Cristian Teodorescu este, pe linga o majora reusita estetica, si o datorie morala implinita.