in The Times Literary Supplement

Ceea ce distinge in mod deosebit aceste memorii este faptul ca Ianosi e dispus sa recunoasca rusinea si frica. Intr-adevar, unul dintre principiile calauzitoare ale volumului Internationala mea este ca stinjeneala nu ar trebui sa stea in calea memoriei; daca s-ar intimpla acest lucru, integritatea persoanei respective ar fi compromisa, iar marturia sa ar fi zadarnica. Intr-o tonalitate de confesiune totala, Ianosi merge pina acolo incit rezuma articolele contaminate ideologic pe care le-a scris, texte ce sint aproape inaccesibile astazi, aparute acum peste 60 de ani in niste publicatii obscure din Ungaria. De asemenea, el recunoaste de bunavoie ca a simtit din plin frica sub regimul comunist. „N-a fost nimeni caruia niciodata sa nu-i fi fost frica”, scrie el. Ideea era nu sa nu iti fie frica, ci sa iti pastrezi simtul demnitatii chiar si in cele mai dificile conditii.