pe Club Diverta

Octavian Paler a devenit, el insusi, o mitologie subiectiva. Omul care a avut curajul de a se povesti pe sine, care a adunat in cartile sale melancoliile de-o viata si tristetile ne-provinciale, pare, in acest volum, a se indeparta de sine si de lumea in care se intimpla sa vietuim, pentru a lua urmele zeilor greci, ale lui Don Quijote, ale barbarilor din cetate, ale lui Narcis, ale batrinetii. Indepartarea de sine este una aparenta, scriitorul fiind tot timpul constient de batrinetea care ii sporeste singuratatea maladiva a fiintei, singuratate pe care cauta sa o destructureze prin reveriile culturale ale lumii grecesti, spaniole, romanesti, bizantine. Octavian Paler calatoreste stind pe loc si ne invita sa il acompaniem in marea aventura a spiritului.
Calomnii mitologice se doresc a fi o cucerire tirzie a tarimului sacru al rostului de a trai.