pe filme-carti.ro

M-ar plictisi daca prin scris m-as intoarce la viata mea, asa ca autobiograficul joaca un rol minim in cartile mele. Mi-ar fi groaznic de rusine ca oamenii din jurul meu, oameni la care tin, sa se regaseasca, fara sa le fi cerut cineva acordul, sub forma de material fictional. Imprumut de la ei, cel mult, cite un gest, incerc sa refac o privire, sa-i privesc din spate, in timp ce inainteaza pe o straduta sau privesc pe fereastra. Recuperez, in schimb, ca un prieten al meu care are pungi diferite pentru gunoiul de reciclat, obiecte si spatii. Imi place sa-mi conduc personajele in spatii pe unde am trecut si eu, sa vad ce reactii trezesc in ele obiectele care ma inconjoara.
Daca ceea ce poarta numele de „mister feminin” s-ar concentra in cuvintele personajului meu, ar fi un dezastru. Din cite stiu, treaba asta cu „misterul feminin” e mai degraba in avantajul femeilor, un ceva care le abate citva timp atentia barbatilor de la treburile de fiecare zi. Personajul meu pare mai degraba furios, pentru ca abia acum descopera ce se gaseste sub pojghita care acoperea sarmul irezistibil al Miei, sub „eternul ei mister feminin”.