pe noptisizile.blogspot.ro

Cartea asta nu indeamna deloc la citit. Cred ca nimeni nu o cumpara, vazind-o pe rafturile unei librarii. Numele scriitorului nu spune absolut nimic, titlul este de-a dreptul neprietenos (ce e aia bucsau? eu n-am auzit in viata mea de asa ceva), iar desenul de pe coperta pare opera unui copil autist. Cu toate acestea romanul lui O. Nimigean este o capodopera. Poate printre cele mai bune romane scrise vreodata de un roman. Nu exagerez spunind ca e cea mai buna carte cu autor roman pe care am citit-o. Alaturi de personajele principale am ris, am plins, m-am simtit frustrat, am crezut in Dumnezeu si mi-am pierdut credinta, m-am simtit singur si trist, mic si neinsemnat. Subiectul cartii este unul foarte simplu, dar implicatile dezvoltate de autor sint extrem de complexe. O carte plina de simboluri biblice, plina de dragoste, plina de lumina si intuneric in acelasi timp. Un roman ce miroase a dragoste, a viata si a moarte, care incepe cu Liviu venind de la Iasi cu trenul in satul natal pentru a avea grija de Hareta, mama lui ajunsa la 83 de ani. Astfel incepe un drum plin de incercari cu doua personaje conturate deosebit de maiastru, degajind o forta de neimaginat. Cartea m-a transpus cu totul in pielea personajelor. Ultimele pagini le-am citit in frig, suferind de diaree, sorbind dintr-un ceai de menta, nelasind niciun moment cartea din mina. O carte uluitoare care iti lasa un sentiment ce nu poate fi explicat.