in Romania literara, nr. 6

De la un capat la altul al cartii lui Ion lanosi, contaminind fiecare pagina, o separatie profunda si obsesiva strabate Internationala mea: diviziunea grava dintre stinga politica si dreapta, entitati – in viziunea autorului – aproape metafizice. Este necesara o imensa doza de prezumtie pentru a afirma, asa cum o face memorialistul in finalul retrospectiv al cartii: „... de ce sint in continuare de stinga? Raspund: din cauza nedreptatilor si a nedreptatitilor. Caci inainte de a fi ideologica, stinga este sociala. Daca lumea de ieri, traita de mine, a fost rea, nici cea pe care o contemplu azi nu e buna” (p. 848).
Pentru cei care citesc astazi autobiografia lui Ion Ianosi, confruntarea dintre extremele spectrului politic traditional nu mai spune, poate, mare lucru. Mi-e teama ca va spune tot mai putin pe masura trecerii anilor. Atunci, aceasta fascinant de amanuntita Istorie nu va mai fi citita cu un ochi „de stinga” ori cu unul „de dreapta”, ci cu o privire culturala ori aculturala, cu interes intelectual sau cu opacitate.