Nu le gasesc nici o scuza turnatorilor, cu atit mai putin tortionarilor. Insa orice ticalos are o poveste de viata. Uneori, povestile tin strict de ticalosie, fara a ascunde nimic spectaculos. Alteori insa, de cele mai multe ori, ele sint explicabile (chiar daca in continuare de neiertat) si ne transmit lectii pe care ar fi bine, ma gindesc, sa le studiem cu atentie si sa ni le asumam. Caci, din pacate, sint explicabile prin firea umana. Cind afirmam ca „mi se pare prea dur tratamentul”, exact la asta ma gindeam: gindim in alb si negru, iar in cazul acestor oameni vedem exclusiv negrul. Fara a ne mai preocupa (si, nu folosesc degeaba cuvintul, cutremura de) viata lor extrem de comuna altfel: oameni cu familie, cu copii, oameni care s-au indragostit, care au gindit si bine, care au facut si gesturi frumoase. Sigur ca faptele bune sint anulate, in perceptia noastra, de ticalosia lor. Si pe buna dreptate. Dar ar fi, ma gindesc eu, de dorit sa intelegem complexitatea din care se naste raul, nu doar sa-l aratam cu degetul.
