pe BookMag.eu

Cind am scris Cartea soaptelor stiam ca despre secolul XX, in felul acesta, nu se scrisese destul. Cartea soaptelor este o carte despre armeni, dar este si o carte despre romani, despre evrei si nu numai. Este o carte despre secolul douazeci, cu razboaiele sale mondiale, cu masacrele si gropile sale comune, cu ideologiile si asupririle sale. Dar nu numai. Fiecare loc, fiecare timp, fiecare neam are o Carte a soaptelor. Ea se traieste, trebuie doar povestita.
De altfel, cred ca acestea ar fi preconditii ale romanului: sa scrii despre intimplari, teritorii ori obiceiuri mai putin cunoscute, dar pe care tu sa le cunosti foarte bine.
[...] Si inca ceva. Romanul este o carte unde nimic nu este spus pina la capat. Romanul nu pune concluziile. Concluziile omoara arta. Romanul este doar un martor, o marturisire. Sentinta o da cititorul, el este judecatorul. De aceea, chiar si aceeasi carte e de fiecare data altfel, dupa cum diferiti sint, intre ei, cititorii.