in Dilemateca

Ce hacuiala! este, in anumite privinte, un roman foarte lung, complex, cu multe straturi, care s-a nascut dintr-un impuls politic simplu, aproape naiv – din groaza pe care o simteam vizavi de ce s-a petrecut in Marea Britanie in anii 1980, sub conducerea lui Margaret Thatcher. Pentru ca politica romanului e foarte simpla si pentru ca eram tinar si entuziasmat sa scriu in acel stil muscator si satiric, a iesit o carte foarte sincera.
Satira implica un fel de teza, un punct de vedere predefinit (si asa a si fost cind am scris Ce hacuiala!), iar scopul romanului e sa-i indrume pe cititori in acea directie, fara sa mai lase loc pentru ambiguitate, pentru multiplicitate – caracterul specific si punctul forte ale romanelor europene. Ce hacuiala! era plina de furie si de credinta ca ceva se poate schimba ca urmare a dinamicii dintre literatura si politica, viziune pe care nu o mai am. In plus, este un roman comic, dar acum nimic nu mai e de ris.