in Formula As, nr. 1047

Cred ca si din mai multe povesti se poate face o singura, mare, poveste. Mi se pare, sincer, destul de plictisitor si enervant sa povestesti pe un singur fir narativ si s-o faci la modul obisnuit, intr-o anume coerenta a timpului actiunii, cu o curgere liniara si previzibila. Pentru mine, genul asta de literatura nu e o miza. Am intotdeauna nevoia de a aduce ceva nou in scrisul meu, altminteri n-as mai putea-o face cu bucurie si pasiune. Nu as scrie in viata mea acelasi gen de carte, doar schimbind tema. De pilda, dupa Zilele Regelui, un roman despre domnia lui Carol I si aventurile medicului lui de curte, mi-a fost limpede ca nu voi mai putea scrie alta carte pe fundal istoric. In definitiv, scrisul pentru mine e o nevoie, nu o inertie. Si nu-l pot face decit daca lucrurile despre care vorbesc sint altele, proaspete, daca felul in care vreau sa spun povestea e diferit. Daca nu simt ca ma indragostesc cu adevarat de subiect, nu pot sa ma arunc trup si suflet intr-un nou roman.