pe Contributors.ro

Pentru a fi simplu, Gherghel discuta cu argumente extrem de sofisticate autorii cei mai „problematici”: Sfintul Augustin, Dante, Cervantes, Blake etc. E, desigur, multa (auto)ironie in exercitiul acesta de simplitate sofisticata si multifolie; mie mi-a adus aminte de eseurile narative ale lui Borges – despre care argentinianul spunea ca le rescrie si de noua ori, pina ajung sa para neglijente. Similar, intricat-eruditele texte ale lui Gherghel par rescrise si polisate pina ajung sa aiba luciul si aparenta simplitatii.
Singurul borgesian adevarat (ca anvergura a eruditiei & calitate hipnotica a scriiturii) dintre toti eseistii nostri de azi.