pe BookMag.ro

Ajunsesem matur in ale scrisului. Stiam ce pot sa fac, stiam ce nu pot sa fac. Stiam ca pot sa observ realitatea, ca sint destul de apt sa o transcriu cit de exact este omeneste posibil. Stiam ca nu pot crea fictiune, precum Cantemir, Agopian, Cartarescu fiindca mie nu-mi „sboara zmeul”. Stiam ca realitatea mi-e muma, smecheria combinatiilor narative ciuma in a crea o carte.
Atitia ani ca sa te invirti in jurul cozii? Este nevoie sa cazi de nenumarate ori in capcana propriului eu creativ, pentru a vedea de ce esti in stare, ce „monstrii” poti scoate la lumina. Sint la fel ca la sfirsitul facultatii, dar cu citeva carti scrise, cu un „cimitir” de experiente ale scrisului si realitatii. Si nu le-as vinde nimanui si nu mi-e rusine cu ele. Cartile mele? Iata sensul descifrat de mine, cu timpul: impacari cu fracturi din viata mea personala si cronici ale vietii cotidiene, intr-o tara surprinzatoare si intr-un moment de provizorat si improvizatie, cum altul rar se-ntimpla oamenilor in istorie. Sa stii sa-ti povestesti contemporanii, mare lucru!