pe hyperliteratura.ro

Romanul e ca o calatorie, cind incepi unul, ca cititor, trebuie sa te tii de el, sa ramii in el si asta poate dura si uneori uiti inceputul, nu-l mai simti. Nuvela e altceva, fiindca poti sa o vezi intreaga, e o sansa de a concentra atentia. Actul de a scrie nuvela e un act meditativ in care nu conteaza viteza. Din cauza asta e un gen cam neluat in seama in ziua de azi, cind totul e viteza si actiune.
Vederea mea ca narator? Nu stiu unde se situeaza, eu nu stiu ce fac, in sensul in care nu decid din start ce si cum, asta e diferenta fata de cineva care scrie un roman: eu nu pornesc cu o idee clara a ceea ce urmaresc, actul de a face e destul.