in Suplimentul de cultura, nr. 377

O carte buna „se lamureste” in tine fara sa te gindesti la ea. In mod evident, desi simplific foarte mult, Filip Florian a vrut si a reusit sa construiasca doua personaje excentrice (etimologic vorbind), doua exceptii dintre care una o normeaza pe cealalta, insa cu o atingere fina, formatoare prin exemplu, nu printr-o intruziune psihologica. Si, in fond, Emil educa, pe linga orice altceva, prin literatura si, prin asta, creeaza un scriitor. Daca ar fi sa rezumam romanul, am putea spune, fara emotii: Luci devine scriitor.

(...) Avem aceeasi trezire la literatura, la duhul ei bun, acela care poate indulci orice otrava si poate da aripi celor prea slabi pentru a supravietui aici, jos, printre jivine.