pe BookMag

In perioadele de scris, traiesc simultan in doua lumi, cea in care respir si cea pe care o construiesc. Sint o fiinta amfibie. Tendinta este sa reduc la minimum contactele cu lumea exterioara si sa ma mut progresiv in cea imaginata. De aceea imi place sa fiu singur, eu cu personajele mele, cu care mi se intimpla adesea sa vorbesc. In timpul scrisului, se intimpla sa simti dincolo de cuvinte limba, ca o prezenta vie si discreta. Niciodata nu am auzit-o mai bine, fosgaind ca o vietate, ca atunci cind lucram la In iad toate becurile sint arse. Aceasta pentru ca, dincolo de intimplari, este si o carte despre limba. Argoul adolescentilor in comunism nu este doar un mod de comunicare intre ei, ci si o reactie alergica la limba de lemn a epocii. (...) Uneori am senzatia ca, daca nu m-ar ancora functiile vitale, as aluneca in lumea fictionala pe care o construiesc si nu as mai reusi sa ma intorc niciodata.