pe BookMag

O fereatra intunecata e o poveste lunga si trista. O poveste formata din alte povesti (a se citi preocupari). Povestea pogromurilor din ‘41, a vietii in interbelic in general, povestea traitului in Bucurestiul actual, povestea mersului pe strazile din Iasi pe care acum citiva zeci de ani zaceau cadavre pe care nimeni nu parea sa le bage in seama… Dar pentru nicio clipa nu mi-am imaginat ca lucrurile au sa iasa asa. Conexiunea dintre cele doua timpuri/personaje si felul cum se realizeaza ea au fost „daruri”, care m-au luat si pe mine prin surprindere…
Nu traiesc cu impresia ca viata se-ntimpla in alta parte, ca iarba altora e mai verde ca a noastra, ca sa folosesc o expresie englezeasca, dar oricum ai lua-o, nu poti sa nu observi ca din ‘40 incoace nu mai reusim sa ne revenim. Dictatura regala, fascism, legionarism, comunism, marasm pe toate planurile dupa ’89, in Romania e o permanenta stare de conflict intre Stat si cetatenii lui (evrei, maghiari, romani, nu conteaza) dar si o permanenta stare de conflict intre oameni. Asta am vrut sa arat in roman, in asta consta de fapt distopia. Restul sta in ordinea fireasca a lucrurilor, „fireasca” in contextul nefiresc in care se desfasoara ele.