pe corinasaftescu.ro

Cred ca marele atu al acestei carti sint personajele. Desi este un roman care evoca momentele urite ale perioadei comuniste, distinctia bun-rau nu este niciodata una clara, personajele nu sint colorate doar in alb si negru. In inchisori exista si gardieni cu suflet, care ajuta si ocrotesc detinutii. Sfaturile lui Bojin amintesc uneori de discutiile parintesti si sint captusite cu atita grija, incit cititorul este inclinat sa creada ca aceste sentimente tin de adevarul acela interior, nu de cel care trebuie spus. Eliza este un personaj care evolueaza si se dezvaluie continuu, pina in ultimele pagini ale cartii. Pina si Vasilache, marioneta din lemn, rupe uneori rigiditatea existentei sale si reuseste sa surprinda. Iar Matei Bruno induioseaza, enerveaza si trezeste in cititor rind pe rind revolte, compasiune si admiratie.