pe books.rainbowchild.ro

[Jose Saramago] este un autor constant. Am regasit in cartile lui același stil dens, aceleasi propozitii kilometrice, aceleasi lumi intunecate. Pina acum n-am mai dat peste un autor ale carui distopii sa-mi placa mai mult. Saramago are o imaginație așa de dark, așa de ciudata si minunata in același timp.
Saramago a reusit sa transforme un subiect conventional in ceva care sa te tina cu sufletul la gura si sa-ti mai si dea de gindit pe deasupra… Pina la urma totul se reduce la moarte si la uitare: cind moare cu adevarat cineva? Cind nu mai exista fizic sau cind este uitat? Si trebuie sa-i uitam pe morti si sa le depozitam dosarele in fundul Arhivei, in neorinduiala? Si, daca uitam, de unde ne mai tragem invatamintele?