pe BookMag.ro

Scriu pentru ca sint posedat. Nu de Diavol ci de mine insumi. Scriu pentru ca sint revoltat. Scriu cu furie, scriu ca sa ma calmez. Scriu pentru ca vad, aud, sint agresat, angoasat, sint disperat. Scriu ca sa supravietuiesc. Imi fac pluta din cuvinte – pluta Meduzei – si ma las purtat pe apele negre ale mintii din creier. Ale luciditatii. Totul este un calvar. O agonie. Nimic nu vine de la sine. Totul e sfortare. Totul e supliciu. Cit are sa mai dureze? De ce nu se termina-odata? De ce-as vrea sa se termine? Traiesc in scris, nu din scris. Scriu ca sa nu traiesc.
Traiesc in fiecare molecula a cuvintului, nu ma vedeti? Sint eu, picaro, personajul-narator, sarac dar fara de odihna, permanent pe drum, pe drumul fara de intoarcere.
Scriu pentru ca n-am sa am niciodata copii. Scriu ca sa am. Scriu pentru ca voi muri.