in Orizont, nr. 10

Corin Braga este unul dintre cei mai rafinati si straluciti comparatisti pe care-i avem in momentul de fata. Luiza Textoris (numele releva o punere in abis a textului care deriva din practica imaginarului) are ceva dintr-o copilarie luminata de intrebarile fundamentale, de paradoxurile pe care traversarea frontierei dintre real si imaginar le presupune.
Romanul isi dezvaluie insa complexitatea in trasarea acestor linii de fuga ale experimentului oniric, ale variatiilor de sensibilitate, ale incercarii de a prinde inefabilul unei virste lolitiene, insa departe de ambiguitatile nimfetei, nici copil, nici femeie. Deoarece Luiza Textoris ramine un copil pentru care fantasma este mai importanta decit realitatea. Devenim adulti cind ne despartim de lumea fantasmelor, la care insa, tardiv, ne putem intoarce prin fictiune. Ceea ce Corin Braga reuseste sa faca intr-un roman minunat.