Ceea ce am apreciat e ca, desi exclusiv feminine (barbatii din roman sint morti, absenti sau umbre enigmatice), povestile de viata ale personajelor nu au de a face cu militantismul „de gen”, nu sint agresiv acuzatoare, ci mai curind comprehensive cu slabiciunile masculine. Feminismul e inmuiat inteligent de autoderiziune, umor si parodie a romanelor din secolul XVIII. In acest sens, si finalul „happy” – Boris se intoarce la Mia care-l iubeste asa cum e, convietuirea cu tinara amanta relevind incompatibilitati – e un bonus dulce pentru amaraciunile de care au parte mai toate sotiile.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri