in Suplimentul de cultura, nr. 372

Am fost si am ramas un exeget. Oricum, inca de cind scriam la Breviarul sceptic si recomandam celorlalti simplitatea interpretarilor, am simtit ca nu voi trata suficient o veche problema care ne preocupa pe toti. Si anume, problema validitatii. Toti am dori sa stim daca exista un criteriu de validitate in hermeneutica. Ne sperie pesemne relativismul cel mai acut. Exista, neindoios, interpretari bune si interpretari rele. Simtim asta de cele mai multe ori. Nu mai e nevoie sa argumentam. Dar putem vorbi de interpretari corecte, valide, asa cum vorbim de rationamente valide?
In Breviarul sceptic, eu ma comport ca un anti-intentionalist. Identificarea „intentiei” nu garanteaza in nici un caz validitatea unei interpretari.
(...) In ceea ce ma priveste, nu sint deloc convins ca exista vreo relatie intre simplitate si corectitudine. (...) De-a lungul Breviarului, mentionez uneori problema validitatii, dar o tratez – cum altfel? – foarte sceptic. Iata o chestiune la care as dori sa mai reflectez.