in Suplimentul de cultura, nr. 372

Romanele americanului sint mai tot timpul intunecate, grotesti, populate de fiinte bizare, dar niciodata lipsite de o doza puternica de umor... Sexul si moartea ingemanate, violenta si libidoul inlantuite intr-un tandem fatal. Atractia si repulsia pentru propria atractie. Acestea sint ingredientele adevaratului „snuff”. (...)
Suficient de precizat ca nimeni nu este cine pare sa fie, iar pina la sfirsitul cartii, era sa zic filmului, multe surprize se vor perinda prin fata ochilor nostri inlacrimati de atita ris. Caci dincolo de pretextul sexului, al tuturor dezinhibarilor porno, al tuturor lumilor, interioare si exterioare, aflate in prag de apocalipsa pe care ni le descriu personajele, se afla vocea unui scriitor care nu se poate abtine (nici nu se chinuie, de fapt) sa nu izbucneasca in ris. Si chiar daca risul acesta nu-i tot timpul urmarea a ceva amuzant, e teribil de contagios.
Chuck Palahniuk (...) cel mai bun ironist al timpurilor postmoderne.