in Contemporanul, nr. 9

Considerat, adesea, drept scriitorul contemporan in opera caruia realismul magic a fuzionat perfect cu fictiunea post-coloniala, Rushdie alege, in Furie, sa construiasca o structura narativa care sa depaseasca procedeele consacrate ale realismului magic (mai cu seama márquezian) – de care se folosise in romanul Copiii din miez de noapte (1980) – dar si pe cele ale textualismului postmodern in sens strict – atit de evidente in Rusinea (1983).
Asta pentru ca, dupa cum lui Rushdie insusi ii place sa repete, mai cu seama dupa celebra sa condamnare la moarte pronuntata impotriva lui de Ayatollahul Khomeini in 1989, dupa publicarea Versetelor satanice, carte acuzata de blasfemie, „sint prea multi demoni in sufletele celor care afirma c-ar crede in dumnezeu”. Furie incearca sa-i exorcizeze, rostind multe, mari si nu o data dureroase adevaruri nu doar despre lumea in care traim, ci si despre oameni.