pe BookMag

Cred ca in viziunea narativa pe care mi-am propus-o progresiv, de la Istoria romantata… la Omar…, a fost rasturnarea acestui raport iubit atit de realisti, dar si de neoclasici si de romantici, de a vedea lumea prin individ. Am constatat ca abilitatea si vocatia mea, dar si fascinatia si interesul meu se centreaza pe felul in care lumea se dizolva, ca sarurile in apa, intr-un individ. Practic, imi place foarte mult sa vad atmosfera, momentul, contextul istoric prin hubloul unui singur temperament. E riscant, e dificil, dar imi place sa fac asta, mi se pare ca acest fel de a construi un personaj eliptic, nu mai avem de-a face cu personajul dostoievskian sau flaubertian, raspunde apetitului de lectura si vitezei de lectura actuale.