Stilul lui Haruki Murakami il recunosti imediat prin cel putin doua note distincte: titluri ce trimit la o serie de melodii celebre (...) si abordarea unui tip inedit de fantastic, amplasat intr-un spatiu hipermodernizat si totusi fara sa fie impins inspre o forma de SF rece, distopic, ci mai degraba inspre unul… poetic, filosofic. Romanul care l-a consacrat, Padurea norvegiana (1987) (...) construieste o poveste despre pierdere si regasire, despre cit de mult din trecut putem recupera si despre alegerea noastra de a lasa fantoma acestui trecut sa creeze un viitor atit de incert, incit nici un reper nu mai este identificabil. Un roman al voluptatii amare a amintirilor (...).
