in Tabu

In Soni (...), experimentul asumarii de catre autor a personajului – tinara cu viata normala si job normal, care afla, pe neasteptate, ca e bolnava de cancer – da rezultate surprinzatoare. Personajul feminin este atit de inchegat, de bine caracterizat, de uman, de mobilat pe interior pentru a depasi limitele cliseului „fata-normala-bolnava-de-cancer”, incit, din 30 in 30 de pagini, te mai intorci la coperta sa te convingi ca autorul e barbat. Daca nu strecura intermezzo-uri cu mailuri intre un RA si o misterioasa D., suferinda de cancer, ar fi putut frapa si mai mult cu profunzimea detaliilor, cu ascutimea spiritului de observatie, cu forta fictiunii. Succesiunea scenelor – a celor de un comic macabru, a celor de o tandrete sobra, perfect dozata pentru a evita patetismul gratuit, a celor tripante, de tip the-other-world-says-hello – e inspirata si catchy.