in Dilema veche

Fictiunea lui Siri Hustvedt tachineaza intrucitva realitatea, trecindu-i pe la nas scenariul intelectualizat al unuia dintre cele mai clasice dezastre domestice. Iar autoarea zice, intr-un interviu, ca asta ar fi o „comedie feminista“. N-am ris, recunosc. Poate fiindca, in genere, comedia umana nu te prea face sa rizi. Un zimbet subtire, in varianta usor amara, tot iti smulge insa – si cam asta patesti si aici, vazind ce figuri pitoresti (de oameni, de discurs, de gindire) populeaza aceasta poveste feminina despre singuratate, furie, dezamagire, depresie si renastere. Cea mai interesanta intrebare a Miei: „De ce, pe masura ce imbatrinesc, fiintele se mai aventureaza doar in ironie?“