pe BookMag

Sint sincope, e adevarat, dar ele se acopera cu sens pe parcurs. Caci memoria pierduta a protagonistului nu e pierduta si pentru cititor – el stie ceea ce Brunul a uitat. Din punctul de vedere al lui Bruno Matei insa, sigur, golul imens de memorie pe care-l are il transforma intr-un fel de „marioneta construita din piese disparate”. Pina la urma insa, si cu memoria in stare relativ buna, cred ca observatia este valabila pentru oricine dintre noi, nu? Altfel, personajul a plecat, intr-adevar, de la o poveste reala, pe care am descoperit-o in cartea Inchisoarea noastra cea de toate zilele a lui Ion Ioanid. Insa doar punctul de pornire e comun: acolo, Ioanid descrie drama unui detinut pe nume Sviatoslav Tabacaru, care-si pierduse memoria dupa ce fusese lovit in cap, cu un piolet, de un gardian. Am preluat povestea asta reala, abia schitata, si am pornit de la ea in construirea „vietii” lui Bruno Matei.