pe blog.carturesti.ro

Sofi Oksanen spune povesti in poveste. Sint patru, intrepatrunse ca firele de par impletite spic. Dar fiecare dintre ele este construita atit de bine, incit ar putea avea o viata independenta de celelalte. Nu stilul le face asa – scriitoarea finlandeza accentueaza cuvinte, iti tropaie prin inima cu propozitii scurte precum caii salbatici, arunca pe ici, pe colo vorbe usturatoare si repetitive, ca picurii de sare pe rana, ci continutul. Trebuie sa fii un scriitor al naibii de bun sa poti reda (...) atmosfera chinuita a unei Estonii bulversate de primii ani de socialism rusesc, cind tu te-ai nascut 30 de ani mai tirziu intr-o tara invecinata. Tragedia unei natii reduse la tragedia unui sat si-a unei familii scormonesc in tine indignarea, mila, duiosia, scirba si groaza.