S-a spus adesea ca Lucian Raicu prefera aerul rarefiat al capodoperelor. Constatarea are, cred, numai o parte de adevar. O data pentru ca Lucian Raicu a scris mult si despre contemporanii sai. In al doilea rind, felul in care scria criticul despre Gogol, Tolstoi, Lovinescu, Bacovia are de-a face cu scrierile contemporane lui. Interogarea, mirarea, <> raiciene ii priveste pe scriitorii romani ai vremii sale, pentru care aprecierea lui Lucian Raicu insemna mai mult decit o omologare. In al treilea rind, pentru ca Lucian Raicu stia mult mai bine decit altii care e diferenta intre veritabilul critic viu (el era si a ramas unul!) si cei care ii seamana acestuia, care mimeaza, sub o masca de blazare, <> critica. E un lucru pe care azi, la noi, toata lumea pare sa-l fi uitat.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri