in Apostrof, nr. 7

Cei sapte ani de acasa nu stau doar la baza educatiei propriu-zise, ci si la a celei estetice. Pentru felul meu de a vedea lucrurile a contat faptul ca am petrecut acesti ani intre oameni simpli, dar cu o credinta puternica, pentru care lumea cealalta exista cu adevarat. In imaginatia mea de copil ea lua o forma concreta, foarte favorabila poeziei.
(...) Nu am urmarit deci, cu premeditare, un anume proiect si poate a fost bine ca lucrurile pe care le-am facut au venit de la sine. Cu mintea de acum, cred ca ideal e sa pui semn de echivalenta intre existenta si poezia ta, iar proiectul tau spiritual sa evolueze odata cu tine. Chiar si spre sfirsitul vietii, cind, vrind-nevrind, incepi sa inlocuiesti exercitiile de supravietuire prin poezie cu cele de tacere, ca sa nu treci dincolo nepregatit pentru ce va urma.