Cain este o interpretare personala ludica si, totusi, cu intentii problematizatoare, a gesturilor si vointei divinitatii – asa cum apar acestea in Biblie, de la origini pina la potop. Personajele sint, printre altii la fel de celebri, Adam, Eva, Avraam, Lilith, Iov, Noe si, bineinteles, Cain si Dumnezeu. Saramago decupeaza cele mai celebre episoade veterotestamentare, le nareaza succint si cu un umor mucalit, analizeaza intr-un fel paradoxal si non-teologic, daca putem spune astfel, psihologia transcendentei, resorturile morale ale actiunilor divinitatii din prisma unei etici elementare, a bunului-simt.
Cain este un roman curajos (este conceput atunci cind Saramago avea peste 80 de ani), deloc ateu, cu pasaje de un umor savuros si foarte bine scris.