Cititorul roman il cunoaste pe Plutarh, de multe decenii, aproape exclusiv din opera sa istorica (faimoasele Vieti paralele, tiparite integral doar in traducerea lui N. I. Barbu, in cinci volume, intre 1960 “ 1970). Editura Polirom ii ofera recent posibilitatea de a-l cunoaste si altfel: ca martor de constiinta, ca etician, dar si ca prim revigorator al explorarii filosofice, pe traiectul mai mult decit prestigios, insa intr-o anumita masura oarecum desecat prin seculara adapare, al platonismului. Volumul de fata, urmat “ sa speram! “ de noi alte talmaciri din zona moralia a operei plutarhiene (zona aproape total necunoscuta cititorului roman, in limba lui), atrage specialistii, ca si publicul cultural, in afara mesajului cartii, (...) si prin competenta semnatarelor traducerii, iar de aici, prin calitatea produsului acesteia, adaptat cerintelor unei jumatati de veac mai tirziu fata de anii aparitiei Vietilor.