in Alecart, nr. 8

Cronica de familie pe care o incorporeaza evolueaza asemenea unui film mut. Imaginile se deruleaza intr-un timp finit, dar intensitatea cu care acestea patrund in spiritele privitorilor eternizeaza mesajul. In acelasi mod, romanul curge usor, cartea se desprinde dintre cele doua coperte ale sale, integrind mereu noi si noi scene din viata de familie, de data aceasta trecute prin lentila spirituala a cititorului. Afirm chiar si necesitatea de marturisire (prin scris) pe care aceasta lucrare o induce in lector. Asadar, dovedeste forta prin posibilitatea de regenerare la fiecare lectura. Si oare nu este acesta cel mai mare merit al unei carti? Dulcea si eterna tinerete, tineretea fara batrinete…