in Suspans, nr. 25

Nu mi s-a intimplat niciodata cu vreun autor contemporan ceea ce mi se intimpla cu Murakami. Si anume sa fiu cufundat in lectura si sa ma las patruns de poveste atit de puternic, incit, ridicind brusc ochii din carte, sa vad ca lumea din jurul meu are o alta culoare. Ca acoperisul cladirii de vizavi, care mi se parea un caramiziu palid, e, de fapt, un rosu aprins. Ca pomii pe care-i stiam verzi si cuminte-frematatori sint, in realitatea de dupa Murakami, niste falnici martori taciturni si suspiciosi, camuflati sub haina naturii inofensive. Ca, in sfirsit, soarele nu gidila nediferentiat trecatorii, ci dupa o logica intrinseca, tainica si revelatoare. Asta mi se intimpla citind 1Q84.