pe mihneamaruta.ro

Povestea propriu-zisa – o dragoste totala, acaparatoare si neciobita de timp – poate fi contrarianta pentru un cititor nascut intr-o societate occidentala si laica, unul care primeste de-a gata (si asimileaza fara sa mestece) libertatea sexuala si ruperea rapida a adultului major de familie.
Kemal o pierde si o regaseste pe Fusun. Iar dupa ce o regaseste, viata lui continua intr-o forma pe cit de stranie, in care nespusele iau locul cuvintelor, pe atit de coplesitoare: dragostea elimina calcul de sine si conservare sociala. Si, in tot acest timp (ani!), el aduna – fetisist – cercei, solnite, agrafe, mucuri de tigara, tacimuri, bibelouri, vederi, cosmetice folosite, piese de imbracaminte, tot ce a atins ea si tot ce va putea atinge el pentru a o avea, imbratisa, pastra, oricind, pe veci, pe femeia pe care o iubeste. Si, prin lucrurile acelea, dragostea aceea ne atinge, contaminanta, pe noi, vizitatorii Muzeului real. Spui „cititor”, spui „inocent”.