in Contrafort, nr. 3-4

La romanul despre care vorbim am inceput sa ma gindesc, o spun oricit de greu de crezut ar putea parea, cu mai bine de zece ani in urma, dupa ce-am citit Inchisoarea noastra cea de toate zilele a lui Ion Ioanid. Acolo e amintita in treacat povestea lui Sviatoslav Tabacaru, un detinut care, dupa ce primeste o lovitura de piolet in cap din partea unui gardian, isi pierde memoria. E un mic amanunt de la care am pornit si am inceput sa gindesc aceasta poveste.
Sint fascinat de Gogol, de Cehov, de Bulgakov, de Harms, de Ilf si Petrov si asa mai departe... Mult mai departe, caci sint nenumarati scriitori rusi care n-au cum sa te lase indiferent. Insa (...) m-am gindit mult la modul in care sa abordez povestea. O perspectiva postmoderna, cu mijloacele postmodernismului, mi s-a parut de neconceput. Asa am simtit eu. Mi-am asumat, in cele din urma, un realism total, cel putin asta vreau sa cred.