pe constantinpistea.wordpress.com

Spovedanie la Tanacu, prezentat ca primul roman non-fictional din literatura romana, a pornit de la povestea unei tinere, Irina Cornici, care a ajuns la manastirea Tanacu de linga Vaslui, la recomandarea prietenei sale din copilarie, devenita intre timp maicuta.
Ca e primul (roman) sau nu de acest gen din literatura noastra prea putin conteaza. Spre deosebire de fictiunea pura, aici se respecta in proportie mare realitatea, care este redata cu atentie la detalii. Si ce am prins mai bine decit din ziare este vina colectiva a parintelui, maicutelor si cadrelor medicale in grija carora a ajuns Irina Cornici. O fata cu probleme emotionale a fost tratata cu post, amatorism si nepasare intr-o lume care, asa cum „frumos” reda Tatiana Niculescu Bran, seamana cu „reprezentarea nemiloasa a unei minti ratacite”.